Comunicarea în ansamblul s?u a reprezentat întotdeauna un
mijloc de leg?tur? prin intermediul c?reia se realizeaz? de fapt interac?iunea
uman?. În cadrul literaturii de specialitate, aceasta include „orice
transmitere a informa?iilor, ideilor ?i emo?iilor de la o entitate social?
(persoan?, grup uman, colectivitate) la alta prin intermediul mesajelor
(Chelcea, S. et al.,  2005, p.
13).Comunicarea reprezint? a?adar activitatea de ordin psihic de transmitere de
informa?ii între oameni, presupunând astfel vehicularea unor diverse tipuri de
semnifica?ii dintre un  ,,emi??tor”
?i un ,,receptor “, ceea ce nu se poate îns? realiza decât prin
intermediul utiliz?rii unor anumite ,,coduri” care s? permit? astfel materializarea
tuturor acestor “mesaje”, codurile putând fi a?adar semnele
(cuvintele) diferitelor tipuri de limbi naturale (Golu, M., 1985, p. 55)

Conform unor anumite tipuri de convingeri larg r?spândite,
comunicarea nonverbal? predomin? întotdeauna în raport cu toate celelalte forme
de comunicare.Comunicarea nonverbal? este un element determinat prin
intermediul câtorva caracteristici absolut remarcabile, încât este a?adar
strâns legat? cu prec?dere de dimensiunea de tip afectiv-emo?ional?, de?i poate
sluji cu adev?rat ?i la împ?rt??irea propriu-zis? a cuno?tin?elor. Desigur, în
acest caz fac excep?ie aici, toate acele idei care se situeaz? la un nivel
foarte înalt de abstractizare (Popa, M., 2006).

We Will Write a Custom Essay Specifically
For You For Only $13.90/page!


order now

 

În mod concomitent 
comunicarea verbal?, face ca fiecare participant  s? utilizeaze o serie de  tipuri de coduri, nonverbale, al c?ror rol este
acela de a acompania ?i chiar nuan?a toate semnifica?iile, de a le putea
contextualiza, mai exact, de a facilita cu adev?rat în?elegerea concret? a
inten?iilor emi??torului.

Copiii înva?? a?adar prin intermediul impregn?rii precum ?i
al imita?iei, înaintea tuturor codurilor lingvistice specifice, o serie
important? de diverse elemente expresive cu valoare efectiv? de comunicare
(cunoscute îns? sub denumirea de simboluri nonverbale), pe care astfel
participan?ii la o anumit? cultur? le utilizeaz? ca drept „limbaj” implicit,
astfel c?  se consider? c? nu este nevoie
ca cineva anume s? le descrie într-un mod explicit pentru a putea fi în?elese (
Popa, M., 2006).Principalele tipuri de 
componente ale comunic?rii 
nonverbale sunt a?adar reprezentate de: înf??i?area interlocutorului,
utilizarea efectiv? a spa?iului precum ?i a timpului, expresia fe?ei, privirea,
gesturile, atingerile mai mult sau mai pu?in subtile, paralimbajul.

Fiec?reia dintre toate aceste tipuri de componente îi sunt
îns? ata?ate anumite tipuri de sisteme de simbolizare: cum anume m? exprim prin
modul în care m? îmbrac ?i m? port, cum anume organizez mobilierul din cas?,
cum oare s? m? apropii ori s? m? îndep?rtez de interlocutor în cadrul
conversa?iei, cum oare ar  trebui s?
zâmbesc sau s? m? încrunt, maniera în care pronun? anumite cuvinte pentru a-l
face pe interlocutor s? în?eleag?, într-o manier? complex? ?i nuan?at?, în mod
simultan ?i în paralel cu toate frazele pe care aleg s? i le spun, cine ?i cum
anume sunt eu, ce fel de emo?ii, de atitudini ori de inten?ii am, ce anume cred
despre mine, despre interlocutor precum ?i despre situa?ia în sine, cum  îmi doresc eu s? fiu de fapt tratat (Ivan,
L., 2009).